luni, 25 februarie 2013

omagiu vs tribut(e)

Emisiune tribut(e) unui mare muzician si compozitor. Nu e o emisiune 'omagiu', nici 'in memoria' unui mare artist , cel mai mare saxofonist pe care l-a dat Romania -Dan Mindrila(1938-1992). E un 'tribut'. Asta ascult eu acum, pe Radio Romania Cultural, pe la  orele  19 'Jazz pe romaneste'. Artistul e genial, emisiunea e desavirsita , muzicienii (cei mai iscusiti pe care-i avem) cu maestria lor  parca ne duc spre alta lume, si 'tributul' e un furculision de strica tot. Mai cu seama cind se repeta 'tribut'..'tribut'.. De ce ar fi 'tribut' si nu omagiu? 

miercuri, 13 februarie 2013

Poetul Dragos Ionescu ne daruieste un ‘Alter Ego’


Poezia este o taina, o binecuvintare, un semn venit din  cer. Asa stind lucrurile, astfel plamadind cuvintele, poetul brailean  Dragos Ionescu  prin ultima sa aparitie editoriala ‘Alter EGO’ ne spune cum anume isi asteapta ‘semnul tainei’.
   Aparuta la Editura PIM din Iasi in 2012  cu o prefata semnata de poetul  Virgil Andronescu  , noua carte de poeme a lui  Dragos Ionescu ’Alter ego’ stirneste, provoaca, ne face cumva sa stam pret de citeva clipe si sa meditam asupra propriului nostru  ego.  Cu poezia lui Dragos Ionescu m-am intilnit  acum mai bine de 10 ani, atunci cind a publicat citeva poeme in revista CITADELA al carei redactor cu onoare am fost. Prin urmare, prietesugul nostru e vechi, iar bucuria aparitiei acestui volum e mare. Scriitura  este recognoscibila, si-a pastrat acea naturalete si sinceritate a versului, iar temele prin care cu tandrete navigheaza ne sunt cunoscute.’ Intre radacini si seminte, cirmaci fara cirma ,/ vislesc spre un nord nesperat. / Caut potrivirea cuvintelor cu sentimentele/ Lipsite de vederea pamintului./ In urma ramin actorii…/ Lumina de becuri chioare, /in departare scen a/lumii’’(pg 44)
N-as spune ca este ludic, n-as spune ca este un revoltat, mai degraba ca este un norocos. Un binecuvintat. Un  poet brailean care-si asuma cu indirjire misiunea pe care o are. ‘De pe Golgota asteptarii /Bratele-mi crucificate/ Miros a crud /Si a padure coapta./ Ma-nchin si pling./ Doar senzatia purificarii de sine/ Mai vineaza in rodul din Hristos’(pg.28)
Nu stiu daca putem vorbi de o poezie premistica la Dragos Ionescu, dar cu siguranta vom intilni mai multe nuante ale acestei teme:’In singuratate/ Ma recunosc ca un orfan./ Tin greu pasul cu mine,/ pasul vulgului intrebator/ printe ierarhii ceresti./ Intrebari nerostite/ Scapam din cerul gurii mereu!’(pg. 35) ‘Alter ego’ este un lung poem de dragoste spun eu, asa se  si  poate citi,  poemele n-au titlu, par aleatorii, insa bucuria lecturii te face sa astepti urmatoarea  si urmatoarea poveste. Ca si cum am avea in  fata ochilor mai multe ferestre, mai multe imagini. Curajoasa abordarea aceasta, riscanta totusi, dar reusita. N-ar fi izbindit acest lucru decit prin truda condeiului, prin harul pe care-l are si prin dorinta de a –si duce Crucea. Despre asta e vorba in ‘Alter Ego’, despre o Cale pe care poetul Dragos Ionescu o urmeaza, incapatinat, asumat, cu bucurie si cu truda.