cine n-are(ie) sa isi cumpere, cine are sa si-o poarte. Cu mandrie. Aici sau pe alte meleaguri mai straine dar mai darnice. In ce ma priveste, anul trecut am purtat-o o singura data. Ia pe care o voi purta maine o am mostenire de la o verisoara din Iasi. Adevarul este ca ma simt acasa cand port ceva legat de costumul popular. Va marturisesc ca asta imi face foarte bine si mi se mai bucura putin sufletul.
p.s. strabunica din partea mamei a lasat cu limba de moarte sa fie ingropata cu marama pe cap, si asa au facut.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu