plange la paris. isi plimba mainile pe niciunde, pe geamul care ducea la ea. isi spune ca noaptea umbrelor va fi lunga de acum inainte. parfumul de' femme' inca ii imbraca tacut chipul. ranile i se vad chiar si ziua, noaptea se adancesc intru toate suspinele . si de aici ea cu muzica ei. departe razand.. a bientot!
a bientot, mon amour!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu