Stiu de la bunica mea-mama tatalui- ca am avut trei buni care au plecat in razboi si nu s-au mai intors: unul avea 18, 21 si 25 de ani-mai aveau acasa 2 frati, bunicul meu si o sora. Ei ne sunt eroii. Si din partea mamei am rude care au plecat ...pentru tara si nu au mai venit. Doi barbati, veri cu mama mamei. Femeile acelea si-au purtat doliul toata viata! Asteptau sa-i vada intrind pe poarta si asa au murit, dorind sa-i vada. Si ei erau foarte tineri, pina in 25 de ani. Cine imi mai sunt Eroii? Aceia care au platit pentru un crez, care au plecat in inchisori de unde nu s-au mai intors, in Siberii fara sfirsit, care au pierit pentru ca erau ..preoti romani sau pentru ca n-au vrut sa li se darime casele...Am eroi de cinstit si cui pune o luminare. Ma gindesc ca, de prea multe ori nu ma ridic la asteptarile lor. Sunt fatarnica, nu am forta cuvantului si mai ales a faptei, pe care au avut-o ei.Ei sunt exemplul meu si-mi plec capul de fiecare data cind merg in Sfanta Biserica sa aprind o Lumina si pentru bunii mei, pentru Eroii din al carui neam fac parte.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu