Pentru Victor Sterom,

                         Livia Dimulescu , prozatoare

Pierderea oamenilor care ne-au marcat destinul ne ia prin surprindere. O spune toata lumea.

Si, asa cum este greu sa lauzi pe cineva, la fel de greu este sa scrii despre el la timpul trecut. 

Cu Victor Sterom am trait o poveste: povestea unei femei care voia sa scrie si a omului care a intuit in ea un minim talent. Despre impactul acestui om asupra mea, asupra scrisului meu, as putea vorbi la nesfirsit.Importanta a fost prima zi, cind, timorata, m-am dus la Cenaclu. Eram si sunt o autodidacta, citeam si iubeam literatura. Atit. Scriam putin, anemic, cu o nespusa neincredere in mine.

Domnul Victor Sterom m-a primit , m-a ascutat, m-a promovat, m-a laudat, mi-a dat drumul sa zbor si m-a facut sa scriu cu bucurie, curaj si fara complexe.

E mult? E foarte mult intr-o lume in care scriitorii abia se citesc intre ei, in care orgoliile nasc dusmanii si,  in care, s-a pierdut aproape puterea de a admira, de a te bucura de reusita celuilalt. Victor Sterom s-a bucurat alaturi de mine si pentru asta ii multumesc.

PS Nu i-am spus niciodata - a fost unul dintre Varsatorii mei de suflet.

*********textul apartine prozatoarei Livia Dimulescu. 

Livia Dimulescu a debutat in Grupul de la Ploiesti si a publicat proza scurta  in majoritatea revistelor de cultura din Romania, fiind laureata a Festivalurilor de literatura din tara. Amintesc doar de Festivalul de literatura Liviu Rebreanu. Deasemeni, Livia Dimulescu a debutat in 1991 cu poezie in revista ZIG- ZAG  si a publicat la ed Cartfil in 1996 cartea de proza scurta 'Paianjenul'   pentru care a primit cronici favorabile, Femei in intersectie-2000,
Gri in echilibru-2005, Apa de la chiuveta-text dramatic -2006

Poetul Dragos Ionescu ne daruieste un ‘Alter Ego’

Poezia este o taina, o binecuvintare, un semn venit din  cer. Asa stind lucrurile, astfel plamadind cuvintele, poetul brailean  Dragos Ionescu  prin ultima sa aparitie editoriala ‘Alter EGO’ ne spune cum anume isi asteapta ‘semnul tainei’.

   Aparuta la Editura PIM din Iasi in 2012  cu o prefata semnata de poetul  Virgil Andronescu  , noua carte de poeme a lui  Dragos Ionescu ’Alter ego’ stirneste, provoaca, ne face cumva sa stam pret de citeva clipe si sa meditam asupra propriului nostru  ego.  Cu poezia lui Dragos Ionescu m-am intilnit  acum mai bine de 10 ani, atunci cind a publicat citeva poeme in revista CITADELA al carei redactor cu onoare am fost. Prin urmare, prietesugul nostru e vechi, iar bucuria aparitiei acestui volum e mare. Scriitura  este recognoscibila, si-a pastrat acea naturalete si sinceritate a versului, iar temele prin care cu tandrete navigheaza ne sunt cunoscute.’ Intre radacini si seminte, cirmaci fara cirma ,/ vislesc spre un nord nesperat. / Caut potrivirea cuvintelor cu sentimentele/ Lipsite de vederea pamintului./ In urma ramin actorii…/ Lumina de becuri chioare, /in departare scen a/lumii’’(pg 44)

N-as spune ca este ludic, n-as spune ca este un revoltat, mai degraba ca este un norocos. Un binecuvintat. Un  poet brailean care-si asuma cu indirjire misiunea pe care o are. ‘De pe Golgota asteptarii /Bratele-mi crucificate/ Miros a crud /Si a padure coapta./ Ma-nchin si pling./ Doar senzatia purificarii de sine/ Mai vineaza in rodul din Hristos’(pg.28)

Nu stiu daca putem vorbi de o poezie premistica la Dragos Ionescu, dar cu siguranta vom intilni mai multe nuante ale acestei teme:’In singuratate/ Ma recunosc ca un orfan./ Tin greu pasul cu mine,/ pasul vulgului intrebator/ printe ierarhii ceresti./ Intrebari nerostite/ Scapam din cerul gurii mereu!’(pg. 35) ‘Alter ego’ este un lung poem de dragoste spun eu, asa se  si  poate citi,  poemele n-au titlu, par aleatorii, insa bucuria lecturii te face sa astepti urmatoarea  si urmatoarea poveste. Ca si cum am avea in  fata ochilor mai multe ferestre, mai multe imagini. Curajoasa abordarea aceasta, riscanta totusi, dar reusita. N-ar fi izbindit acest lucru decit prin truda condeiului, prin harul pe care-l are si prin dorinta de a –si duce Crucea. Despre asta e vorba in ‘Alter Ego’, despre o Cale pe care poetul Dragos Ionescu o urmeaza, incapatinat, asumat, cu bucurie si cu truda.   

Cu cit dai kilu de diplomatie?!

-Buna ziua...aveti deschis?
-Buna..ziua. Mda, avem. Ce doriti?!
-Sa intreb ceva..e important sa stiu.
-Intreaba. Daca e asa important.
-Cu cit dati dvs kilul de diplomatie?
-A! Si ce era important?! Depinde .
-Asta e, depinde...stiu acum...
-Ce te uiti asa? Depinde. Diplomatie externa sau interna, de UE, de NATO, de care vrei.Avem. De toate buzunarele.
-Bine, domnule. Voi sa stiu daca va mai aduce...
-Amice, daca am, cum sa imi aduca?! O dau pe asta, si mi-o aduce....pina n-o dau, nu imi aduce.
-Si cind o dai pe asta...intreb.
-Peste 5 ani. Da' ce nu iti place ?!
-E scumpa, si sunt sarac.
-E un articol de lux! Am cele mai bune preturi, nu mai cauta, ca nu gasesti.
-Pe datorie, nu dati domnule?
-Esti nebun, amice! De ce m-as risca...
-Ei, ai fost si dumneata ca mine, cautator de diplomatie..
-Acum sunt vinzator de diplomatie! Asa sa stii, si nu dau pe datorie!
-La buna vedere..
-Mda...
nota:este pura literatura. personaje reale, nu exista. pina si cele imaginare se exclud. reciproc.

Eminescul nostru

Deosebita ziua de 15 ianuarie. Pentru cine simte , consimte si stie ca este" ziua Eminescu"; am avut si"anul Eminescu", si putem conjuga verbul "a avea" Eminescu, in fel si chip, probabil ca sunt valabile si ...am fi putut avea Eminescu. Cele mai frumoase intilniri literare imi par a fi cele organizate de moldoveni, via Iasi, Botosani. Parca acolo se...respira altfel, si se simte altfel o zi deosebita ca acesta. Fara aceste intilniri , prilej de bucurie si o vorba, am fi mai singuri. Indiferent ce s-ar spune despre premii, premianti si participanti. Importante aceste intilniri nu sunt numai pentru cei maturi, ajunsi pe culmea gloriei(si a disperarii ei), cit pentru cei debutanti, pentru toti care-si vor aminti: "am fost la Eminescu". Sau puteam merge la Eminescu, putea fi si o intilnire Eminescu, dar n-am avut fonduri, n-a mai vrut ala sa o faca, revista noastra de cultura a murit demult, nu mai intereseaza pe nimeni, nu mai e ce a fost, si daca organizam cine sa vina?.... aduceam citiva copii, profele de romana, lasa altadata. La Eminescu poti merge oricind, de ziua lui, cu atit mai mult. Ce a... lasat Eminescu?! Un limbaj poetic, o indrazneala jurnalistica cu care a uimit vremile, un "stil", un mod de a fi-atipic, o istorie, povesti de dragoste. Un "loc" unde poti merge de fiecare data cind vrei sa te imbogatesti, sa iti numeri talantii, sa te intilnesti cu...tine.