Pentru Victor Sterom,

                         Livia Dimulescu , prozatoare

Pierderea oamenilor care ne-au marcat destinul ne ia prin surprindere. O spune toata lumea.

Si, asa cum este greu sa lauzi pe cineva, la fel de greu este sa scrii despre el la timpul trecut. 

Cu Victor Sterom am trait o poveste: povestea unei femei care voia sa scrie si a omului care a intuit in ea un minim talent. Despre impactul acestui om asupra mea, asupra scrisului meu, as putea vorbi la nesfirsit.Importanta a fost prima zi, cind, timorata, m-am dus la Cenaclu. Eram si sunt o autodidacta, citeam si iubeam literatura. Atit. Scriam putin, anemic, cu o nespusa neincredere in mine.

Domnul Victor Sterom m-a primit , m-a ascutat, m-a promovat, m-a laudat, mi-a dat drumul sa zbor si m-a facut sa scriu cu bucurie, curaj si fara complexe.

E mult? E foarte mult intr-o lume in care scriitorii abia se citesc intre ei, in care orgoliile nasc dusmanii si,  in care, s-a pierdut aproape puterea de a admira, de a te bucura de reusita celuilalt. Victor Sterom s-a bucurat alaturi de mine si pentru asta ii multumesc.

PS Nu i-am spus niciodata - a fost unul dintre Varsatorii mei de suflet.

*********textul apartine prozatoarei Livia Dimulescu. 

Livia Dimulescu a debutat in Grupul de la Ploiesti si a publicat proza scurta  in majoritatea revistelor de cultura din Romania, fiind laureata a Festivalurilor de literatura din tara. Amintesc doar de Festivalul de literatura Liviu Rebreanu. Deasemeni, Livia Dimulescu a debutat in 1991 cu poezie in revista ZIG- ZAG  si a publicat la ed Cartfil in 1996 cartea de proza scurta 'Paianjenul'   pentru care a primit cronici favorabile, Femei in intersectie-2000,
Gri in echilibru-2005, Apa de la chiuveta-text dramatic -2006