de la o frunza batrana

pe vremea aceea inca nu erau atat de multe frunze cazute, bunaoara nici culorile toamnei atat de multe. Si mute. Iar frunzele stateau in tara-frunzelor, oamenii in tara-oamenilor si nu se amestecau. Pana intr-o zi, cand un poet a venit si a zis: sa fie ! si a fost asa. Cum a vrut el, oamenii s-au amestecat cu frunzele, toamnele cu toate culorile, si timpul s-a scurtat. Dar de atunci a trecut mult timp, iar povestea asta de am scris-o  o stiu de la o frunza batrana...