Avea o blana rosie si un gind abstract, intr-o mie si una de nopti cu luna plina se tot alinta si era ea
Fuma pipa si tacea...voi sta si
voi avea rabdare cu voi- zise rizind
Pasea amfitrioana ca si cand toate valurile Dunarii nici macar nu se inventase
Tot o bucurie, tot un verb , ai fi zis ca daca n-ar fi existat trebuia inventata
Oricum pina in zori era multa vremea, ea fuma pipa si zimbea
Ca o muza venita parca dintr-o departare fara de margini, ca un joc al unei Shererezade
Isi spunea in gindul nerostit: am sa fac o poema cu voi si cu mirarile voastre, da! am sa scriu
asteptindu-mi fiecare litera pina cind va fi totul un fum si o privire
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu