Ei sapau in stanca si durerile lor se auzeau pana departe. Carnea si sangele lor imbraca piatra dandu-i forma. Trebuiau sa sape pana la apa. Pana la libertate. Si sapau. Si intr-o zi, Dumnezeul turcilor le-a dat izvorul de apa. Dar stapanirea lor nu le-a dat libertatea. Si acolo au murit, langa adanca fantana promisa ' Aveti apa, dar nu aveti suflet' a ramas scris in piatra.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu