Leul de mare tacea

si trecea atat de mandru cum nici nu-l mai vazusem. Ptiu drace! am zis, nici ca stiu sa fiu ca tine, nici sa ma bat ca tine nu stiu . Dar el tacea si trecea, si il tot vedeam departandu-se . Si ce stapan  parea  leul de mare care tocmai m-a privit. Nici pietrele nu mai au aceleasi culori, nici oceanul atata importanta.